Mondial cu finalizare - Mihai Oprea Avancronica zilei

Mondial cu finalizare

131 vizualizari
10 minute de citit

Avancronica Finalei Campionatului Mondial de Fotbal, de Mihai Oprea

În general, de musafiri te bucuri de două ori, cand vin și când pleacă. Dar Campionatul Mondial de fotbal nu este acel gen de musafir. E unchiul ăla funny pe care îl aștepti cu sufletul la gură să vină la tine, e Moș Crăciun cu desaga plină de seri/beri cu tovarășii fără să se cobească dramatic acasă. E cablul de curent și mașina unui prieten când ți-a murit bateria și nu pornește a ta. E vestea că Iliescu poate e puțin bolnav. E ghiocelul ce aduce primăvara în sufletul tău după o iarnă cu fleșcăraie pe jos una-ntr-una.

Și fotbalul acesta chiar aduce bucurie în inimile tuturor românilor în afară de Echipa Națională a României, care ratează încă un turneu major datorită și nu din cauza bunei organizări și a mafiei. Datorită pentru că e mai bine așa, să nu o luăm pe coajă de la Panama.

Dar, ca orice în viața asta în afară de chestiile care nu au final, ajungi la final. Și tristețea nemărginită nu poate fi acoperită decât dacă reușești să dai pronosticul corect și câștigă echipa cu care ai ținut de la începutul campionatului. Cum ar fi Franța și Croația, pentru că eu am zis clar de la început că va câștiga Germania. Sau Brazilia. Sau Spania. Sau Franța sau Argentina.

Ce să mai, s-au comis greșeli. Am greșit și eu, dar au greșit și Messi, Neymar, Ronaldo, Low sau întreaga Spanie. Deci nu îmi asum nimic din pronosticurile eșuate, statisticile îmi dădeau dreptate. Plus că eu nu greșesc așa de principiu și am încheiat discuția.

Și uite cum am ajuns pe nesimțite la ultimul meci, cel mai mare meci, adevăratul Slim Shady. Meciul pentru care bișnițarii se apucă de meserie iar pariorii pierzători se lasă de a lor. Meciul pentru care s-a inventat popcornul și berea. Meciul care stârnește pasiuni mai mari ca în telenovelele alea bune cu Marimar și Natalia Oreiro. Aluna din Toffifee, tăițeii din supă, mușchiul din vită sau guma din acadele. Sau seva din copac, pentru vegetarieni.

Cel mai important meci de fotbal din lumea fotbalului e fix în fața noastră, așa că hai să îl vorbim de rău și de bine pe la spate!

Finala mare

18.00 Franța – Croația, Moscova

Știți cine nu a greșit tare la acest turneu final? Croația. Cine le-ar fi dat șanse să joace finala înainte de startul competiției? Poate doar optimiștii. Eu visam o finală Belgia – Croația, pentru că tot timpul îmi doresc să câștige trofeul o echipă nouă, dacă tot nu joacă România sau Federer, să țin pătimaș cu ei și să îmi îmbogățesc exponențial colecția de sfinți și compoziții morfo-sintactice cu mesaj puternic și amărui. Deci am câștigat pe jumătate.

Croația are o echipă absolut superbă, fără mișto. Câtă dedicație, câtă muncă, ce prelungiri și ce jucători! Dacă ar fi un concurs de frumusețe gen Miss Univers dar pentru echipe de fotbal, Croația ar câștiga. Croația, nu Modric, atenție. Omul e de Balon de Aur, dar singurele poze pe care le face sau publică sunt din greșeală. Iar Belgia…ce echipă are Belgia, totuși!

Dar ce echipă are Franța, și mai totuși!!! Cel mai valoros lot de la mondiale, în care dacă vrei să zici care e cel mai bun trebuie să îi zici pe toți 11 de pe teren. Atâta îs de buni că bunica îi asemuie cu mine. Cam așa ziceam de Germania 2014, de Argentina 1986 sau Brazilia 1970. În special Brazilia 1970. Țin minte și acum că nu eram născut încă la ultimele 2.

Nici nu are rost să mai povestim de meciurile din grupe, optimi, sferturi sau semifinale, pentru că au ajuns cu toții aici și într-un meci cu trofeul pe masă orice se poate întâmpla, după cum am văzut la Euro2016, când Portugalia fără Ronaldo a câștigat cu Franța. O Franță cam cu aceeași echipă, doar cu 2 ani mai experimentată și cu lecțiile învățate. Dacă atunci au subestimat voința lusitanilor, acum cu siguranță nu vor subestima Croația. Mai ales că în afară de francezi și câțiva africani, nimeni nu e suporterul Franței. Niciodată nu am văzut o așa susținere pentru o echipă precum pentru Croația acum și cred că se datorează președintei țării, care oferă întregii lumi o mostră de mărinimie inegalabilă.

Franța pornește însă favorită azi, au și 90 de minute mai puțin petrecute pe teren și ne readuc în memorie un alt meci incredibil de fain cu Croația, din semifinalele mondialelor din Franța, 1998. Atunci, Franța a revenit de la 0-1, cu 2 goluri ale lui Thuram, fundaș dreapta și se califica în finala în care Zidane s-a făcut legendă. Oare cine îi urmează? Să fie un francez? Să fie Mbappe? Acest giuvaier al fotbalului mondial, noul Pele, sau cum ar zice românii cu oareșce cultură, acest Florin Salam al fotbalului. Sau să fie un croat? Modric este deja legendă, probabil cel mai bun jucător din istoria Croației, iar acest trofeu ar fi doar firesc.

Ei bine, dragi cititori fideli, vom afla toate acestea în episodul de azi, care este de fapt a 21–a finală de Campionat Mondial. Vom afla dacă Franța va lua al 2-lea trofeu din istorie sau dacă Croația va deveni a 9-a țară campioană mondială la fotbal. În orice caz se anunță un final apoteotic, orgasmic, dacă vreți.

Eu pun punct aici acestor avancronici scrise din dorința de a primi atenție și vă mulțumesc pentru această atenție pe care mi-ați acordat-o. Nu vreau neapărat să zic că sunt emoționat sau că mi-a dat o lacrimă în colțul ochiului, dar hai să zicem că bine că sunt puțin răcit și curge nasul, că altfel aveam niște explicații destul de dubioase de dat acasă. Eu sunt puternic, dar și băieții plâng câteodată, nu-i așa?

Mai ales la fotbal, când câștigă sau nu câștigă echipa preferată. Da, plângem în ambele situații, pentru că suntem ființe complexe și sensibile.

Hai Croația!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.