Avangarda în gardă - Mihai Oprea Avancronica zilei

Avangarda în gardă

266 vizualizari
5 minute de citit

Bună ziua și bine ai revenit pe tărâmul fotbalului jucat de uriași, după alte două zile lipsite de lumina ochilor, sufletelor și bolurilor de semințe. Zic de lumină pentru că, pe lângă penuria de meciuri, a plouat destul de nesimțit. Ceea ce ne dorim și azi, dar cu goluri. Că apa pălește în fața staturii semețe a berii.

Ne-am bucurat grozav de mult zilele trecute, așa cât să ne ajute să trecem cu lejeritatea unui pinguin pe gheață peste pauza grea. Am avut goluri și tensiune. Anglia a chiar marcat, Kane a intrat în zonă ca oenologii în beci, Danemarca a crescut mai mult în ochii microbiștilor de pretutindeni, iar Cehia și Ucraina au luat plecat fiecare de unde au venit. Mâhniți, firește, dar cu conștiința împăcată că au ajuns mai departe decât le-a prezis ghicitoarea de serviciu de acasă și că nu au luat chiar 4 goluri în sferturi. Oh, stai…

Semifinale

Așa că am ajuns în semifinale, ultima haltă înainte de lupta cu ultimul boss. Mai avem 4 combatante, gata să apargă câțiva ani de ghinioane, mai mulți sau mai puțini, după caz. Sau să o dea de gard, în funcție de cine a citit Arta Războiului de Sun Tzu mai cu atenție.

22.00 Italia – Spania, Londra

Spania a spart o oglindă în 2012, după câștigarea Campionatului European din acel an, chiar în fața Italiei. Au urmat 7 ani de ghinion, cu eliminări premature de la campionate: chiar din grupe la World Cup 2014, apoi în optimi la Euro 2016 cu aceeași Italie și la World Cup 2018 cu gazda, Rusia, la penaltyuri. Ceea ce era să se întâmple și aici, dacă portarul Simon nu apăra două lovituri de departajare în meciul cu Elveția.

După ce a expirat blestemul cu oglinda, Spania a mai trecut pe sub o scară, ca mai toată lumea, primind o pandemie de toată frumusețea. Dar nu-i nimic, uite că Luis Enrique, antrenorul de o calitate indubitabilă și de un noroc proverbial, a reușit să tragă o echipă fără vedete, spre o semifinală la fel de improbabilă ca soarele în Londra gazdă. 12 goluri în 5 meciuri sună bine. Nu mai e Spania ce a fost odată, dar a crescut constant în acest campionat și acum e mai greu de bătut decât covoarele mari din sufragerie, de 5 pe 4m.

De cealaltă parte, italienii au venit direct cu stilul pornit de acasă. Nu avea nimeni mari așteptări, mai ales după ce rataseră calificarea la Cupa Mondială din 2018. Însă de atunci a trecut multă apă pe Tibru, care a spălat rușinea și a adus o nouă generație de gladiatori, pregătiți să ardă Londra.

Au jucat un fotbal energic, au dat niște goluri spectaculoase și au trimis diavolii roșii la tata lor acasă, fix după cum vă ziceam AICI. Acum vin după spanioli să îi cucerească pe frontul de pe Wembley, în frunte cu Mancini, acest Iulius Cezar al fotbalului, dar plăcut de colegi.

Duelurile directe sunt multe și strâse, Spania conduce cu 13-11. Contextul actual ne spune că dacă Italia marchează prima, nu se mai uită înapoi. Dacă Spania marchează prima, atunci, fraților, avem un joc spectaculos și nu vom avea vreme să schimbăm butoiul de la dozator.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.